Suntem tot mai aproape de o criză a foametei la nivel global, avertizează specialiștii. Asta pentru că războiul din Iran a provocat un acces tot mai dificil la carburanții care sunt esențiali în transportarea alimentelor în întreaga lume.
Concret, prețul pâinii, un produs de bază în toate statele lumii, este dictat de prețul barilului de țiței și de cel al gazelor naturale. Material special marca Realitatea PLUS despre cât de real este riscul unei crize alimentare la scară mondială și cât de pregătită este lumea pentru un astfel de scenariu.
Revoluția agricolă, mecanizarea și accesul la energie ieftină au redus masiv numărul celor care nu au acces suficient la hrană.
Dacă în 1950, doi din trei oameni sufereau de subnutriție cronică, în 2019 doar pentru unul din 11 accesul la hrană este o problemă existențială.
Pentru omul modern, hrana pare să apară aproape magic pe rafturile magazinelor. În realitate, fiecare aliment parcurge un drum lung și consumă cantități uriașe de energie înainte să ajungă pe masă. Pentru o pâine, de pildă, ingredientele nu mai sunt doar apa, drojdia și făina, ci și petrolul, gazele naturale și electricitatea care sunt folosite pentru a o cultiva, găti și trasporta în supermarket.
Însă creșterea costurilor energiei, conflictele armate, schimbările climatice și perturbarea lanțurilor de aprovizionare riscă să transforme hrana într-un bun tot mai scump și să crească procentul celor care se confruntă cu foametea.
Pentru mulți români, însă, ideea foametei pare desprinsă din manualele de istorie. Dar generațiile bunicilor și străbunicilor noștri au cunoscut-o direct. În anii 1946-1947, după seceta devastatoare care a lovit regiunea și după distrugerile provocate de război, România a traversat una dintre cele mai grave crize alimentare din secolul trecut. Atunci, zeci de mii de oameni au murit de foame. După ce au fost obligați să-și muncească terenurile, dar să-și cedeze recoltele, în multe sate, oamenii au fost nevoiți să supraviețuiască cu rădăcini, buruieni sau resturi de hrană. Concret, foametea nu a fost provocată de lipsa totală a hranei la nivel regional, ci de incapacitatea oamenilor de a avea acces la ea.
Aceeași lecție este valabilă și astăzi. Foametea în lumea modernă apare rareori nu pentru că lumea nu produce suficientă hrană, ci atunci când oamenii nu mai au acces la ea fie din cauza unui conflict, fie din cauza prețurilor tot mai mari.
De exemplu, în ultimii ani, prețurile cerealelor au fost afectate de pandemia de COVID, de războiul din Ucraina, dar și de tensiunile din Orientul Mijlociu, iar mulți dintre cei cu venituri mici au fost nevoiți să-și înjumătățească porțiile.
Aproape o cincime din petrolul transportat pe mare la nivel mondial trece prin Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale planetei. Orice escaladare militară în regiune poate genera creșteri rapide ale prețurilor la energie. Iar atunci când petrolul și gazele se scumpesc, costurile de producție din agricultură cresc și ele în lanț. Mai întâi se scumpesc combustibilii. Apoi îngrășămintele. Apoi transportul. Iar la final, crește prețul produselor de la raft.
„Există iluzia că, odată terminat acest război, ne vom întoarce la viața de dinainte lui. Ei bine, nu. Lumea s-a schimbat complet. Nu ne vom mai întoarce în lumea veche. Ne îndreptăm către o lume nouă. Iar felul cum va arăta această lume nouă este un lucru pe care putem alege să îl controlăm”, a spus Jian Xuequin, profesor sino-canadian.
Într-o lume în care războaiele se poartă tot mai aproape de resursele care alimentează economia globală, întrebarea nu mai este dacă vom resimți efectele. Ci cât de pregătiți suntem pentru ele.
